Suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi probabil cea mai importantă asemănare cu Dumnezeu, după capacitatea de a iubi, este abilitatea de a crea. Ca şi Dumnezeu – Tatăl Nostru, şi noi suntem creatori, avem în noi dorinţa de a descoperi, de a explora, de a crea. Putem însă crea pentru slava lui Dumnezeu sau pentru distrugere. Pentru că la bilanţul final tot ceea ce nu va fi găsit folositor va fi aruncat la gunoi şi ars. Suntem chemaţi să creăm, să clădim lucruri care să dureze şi care să fie utile, să fie trepte spre Dumnezeu.

Am devenit doar consumatori iar consumatorii iau tot ceea ce primesc ca atare, nu pot emite pretenţii. Ne “lărgim” în ce priveşte preferinţele şi astfel ne place orice, oricum, oriunde. Suntem prieteni (friend) cu oricine şi apreciem (like) orice. Trăim într-o lume în care numărul de producători se îngustează iar cel de consumatori creşte vertiginos. Pericolul e evident şi observabil şi el se numeşte “ignoranţă”. Nu ne mai pasă de nimic, pentru că nu mai avem ceva care să fie al nostru, neavând nimic al tău nu ai ce să aperi. Suntem doar nişte vehicule pentru tot felul de filmuţele, articole, muzică etc. care se folosesc de noi pentru a trece ca şi virusurile de la un purtător la altul şi dacă ne afectează de cele mai multe ori ne afectează negativ.

Avem o unicitate dată de însuşi Dumnezeu şi avem şi libertatea de a o afirma spre slava Lui, haideţi să facem acest lucru, începând de astăzi, să trecem de la “Copy-Paste” la “File-New”.

Amin, Doamne ajută-ne!

Cum poate contribui el real la înaintarea Împărăţiei şi la viaţa Bisericii?

Chemare versus dorinţă? Cum descoperim chemarea noastră şi cum să ne-o asumăm cu toată responsabilitatea? Este de ajuns să îţi doreşti să faci ceva?

Cum zidim punţi între generaţii? Cum reuşim să ne facem înţeleşi şi să implicăm în lucrarea noastră şi pe fraţii mai în vârstă?

Cum ar trebui să ne sprijinim reciproc? Putem să ne încurajăm şi să ne îndrumăm noi tinerii între noi spre o anumită slujbă? Cum facem lucrul acesta? Avem maturitatea spirituală să recunoaştem că Domnul poate nu ne-a chemat pe noi la o anumită slujbă ci ne-a chemat să susţinem pe altcineva?

Să privim la două exemple de pe paginile Sfintei Scripturi:

1. Ioan Marcu (şi vă îndemn să citiţi Faptele Apostolilor 13, 15:36-41, 2 Timotei 4:11) care porneşte cu mare avânt în lucrare dar care renunţă subit şi fără motiv lucru care îl face pe Pavel să îi refuze participarea în cea de a doua sa călătorie misionară şi cauzează despărţirea dintre Pavel şi Barnaba, Pavel îl alege pe Silvan (sau Sila) iar Barnaba rămâne cu Ioan Marcu (vărul său). Ioan Marcu totuşi nu renunţă la lucrare şi vedem că spre sfârşitul vieţii Pavel îl numeşte folositor în lucrare şi mai mult de atât acest Ioan Marcu scrie inspirat de Duhul Sfânt şi bazat pe relatările lui Petru prima evanghelie: Evanghelia după Marcu, astfel contribuind hotărâtor la înaintarea mesajului Evangheliei. Ce învăţăm de la Ioan Marcu? Este eşecul un motiv de a renunţa la a lucra în Biserică?

2. Timotei, prezbiter la o vârstă fragedă, probabil mai apoi episcop, acest Timotei avea o credinţă moştenită de la bunica lui Lois şi de la mama sa Eunice. Timotei numit de Pavel „adevăratul meu copil în credinţă” primeşte sfaturi de la Pavel şi autoritate asupra celor mai în vârstă ca el, i se cere disciplină şi o viaţă sfântă pentru a fi un model pentru biserică. Ce putem învăţa de la Timotei? Este o viaţă sfântă „o slujbă”? Poţi prin exemplul personal să slujeşti, chiar dacă nu ai un anumit talent sau dar spiritual?

Vă îndemn să vă implicaţi cu toată seriozitatea în această discuţie şi mă rog la Bunul Dumnezeu să vă lumineze şi prin aceste discuţii să ne încurajăm, să ne învăţăm şi de ce nu, corectăm reciproc. Nu contează să spui nu ştiu ce revelaţie, nu acesta este scopul discuţiei, scopul este să ne exprimăm liber ideile şi să ajungem la un punct de vedere comun, să reuşim să înţelegem subiectul şi importanţa lui şi lucrul acesta să producă schimbare în relaţionarea dintre noi şi Biserică.

Amin! Doamne ajută-ne!

Spor!

[Comentariile voastre vor fi tipărite şi vor constitui un punct de plecare în cadrul discuţiei noastre de la studiu.]